A LUCIA Si cunta ca Lucia s'era vutata a Diu. 'N jornu, 'n omu tirannu e priputenti, vuleva 'a picciridda ppi suddisfari i s0' bisogni ardenti. Ma 'a figghia 'i Diu fra sacrifici e duluri ccu na vuci ferma, senza paura accussì parrau co so' turturaturi: Ti rugnu sulu l'occhi mei ca ti segnerannu 'na strata di Luci accussì macari tu arriverai a truvari 'a paci. Rosalba Randone
Nessun commento:
Posta un commento