mercoledì 19 settembre 2018

U LATTI DA MATRI di Ignazio Buttitta

 U LATTI DA MATRI

Io non sugnu campusantaru pirchì penzu
ca i morti non parranu
ed hannu tanti cosi di dirinni.
Nuàtri sì;
addinucchiati supra i fossi
nni scarricamu di paroli;
li videmu vivi;
ci cuntamu
a nostra vita disgraziata
di quannu nni lassaru.

Ci dicemu,
ca non nni putemu scurdari;
ca li chiamanu nto sonnu;
ma i morti non sentinu,
non vidinu,
ed hannu l'occhi aperti.
Siddu i morti
sintissiru e parrassiru 
quantu cosi dicissi a me matri;
non 'pi fariccinni curpa,
(ca vurrissi c'arriviscissi
e farimi chiù mali di prima) ;
ma pi sapiri
pirchì nta sissant'anni
non mi tinnì mai nto pettu
e non mi vasò mai di figghiu.

Io penzu
ca i matri,
tutti i matri,
dùnanu cu latti
a so carni
e u so sangu;
ca a prima stizza di latti
a spreminu du cori,
e chi diventanu mammi
a la prima sucata du figghiu.

Me matri
latti non mi nni detti,
pozzu diri
nascivu orfanu,
m'allattava a balia.

L'amuri pu figghiu,
io penzu,
nasci nta matri
u primu jornu ca u strinci o pettu;
tannu u vidi,
u tocca,
u vasa:
ci pari un miraculu!

Prima no,
u videva cu pìnzeri;
u videva darreri i negghi:
puteva vèniri a timpesta!

U videva nto funnu du mari: 
i pisci su putevanu manciari

Ora ci parrà, 
l'accarizza, 
u vidi ridiri: 
idda canta!

Io
ricordo sulu
parali àciti di me matri,
liti in famigghia,
causi,
nutara;
e la so vuci di patruna
(puntuali ogni misi)
davanti a me porta
a minacciari sfrattu
pi l'affittu scadutu.

Addivintavu vecchiu
senza sapiri
comu vasanu i matri,
comu strincinu i figghi nto pettu
e zoccu sentinu l'ossa:
ci penzu, e tremu!

Addivintavu vecchiu 
senza sapiri a cu dallu 
l'amuri miu di figghiu 
chi lu tempu tirò di lu focu 
e lu batti bruciatu 
nta ncùnia du me cori.

A cu l'haiu a dari?
I matri sunnu dui,
dui:
una fici u nidu,
fici l'ovu di carni,
u cuvò:
(mi toccu e dicu,
ddà era
nicu
nto so ventri,)
e strinciu u pugnu.

L'àutra m'allattò,
mi cantò u sonnu,
mi ntisi diri i primi paroli;
ridiri e chiànciri 
a prima vota: 
ciatava cu mia.

L'àutra è cca,
s'incarnò nte me pupiddi,
girìa nta rota di l'occhi:
si la chiamu,
mi senti.

Cu è me mairi?


Gennaio 1964

Nessun commento: