lunedì 20 marzo 2017

LA PUDDIRA di Giuseppe Marraffino



LA PUDDIRA

Dicìa 'na Puddira:
Pri sempri iu vogghiu
alluntanarimi
di lumi d'ogghiu.
Mancu lu sciauru
pri mia mi sentu,
mi porta nausia,
mi fa spaventu.
Di tutti l'autri
mi meravigghiu,
ma s'ascutassiru
lu miu cunsigghiu
s'alluntanassiru
di la lumera
chi è pricipiziu,
chi è morti vera.
Paria già stabili
'ntrà 'stu pinzeri,
ma appena addumasi
lu cannileri
cerca arrassarisi;
e la mischina
chiù chi alluntanasi
chiù s'avvicina.
Gira 'ntrà l'aria
non pò acquitarsi,
cridi accustannusi
filicitarsi.
E tantu accostasi
la sfurtunata,
finu ca all'ultimu
mori abbruciata.
A tanti giuvani
ju diri sentu,
duna la fimmina
pena, e turmentu.
Tutti fujemula
pri nostru onuri, ssù pazzi dd'omini
ca fannu l'amuri.
Ma poi si vidunu
qualchi picciotta,
si cci avvicinanu
tutti a na botta.
Tutti l'aduranu
cu vogghia insana,
oh miserabili
natura umana!

Giuseppe Marraffino

LA FALENA - Diceva una falena: "Io voglio stare lontana da ogni lume ad olio. Neppur l'odore ne sento, mi porta nausea, mi fa spavento. Di tutti gli altri mi meraviglio, che s'ascoltassero il mio consiglio starebbero lungi dalla lumiera, ch'é precipizio, ch'é morte vera". Forte costanza sembrava avere, ma quando accendersi il candeliere cerca scostarsi, quella meschina, e più si scota più s'avvicina. Gira nell'aria, non può quietarsi, sente accostandosi di inebriarsi. E tanto accostasi, la sfortunata, finchè finisce morta bruciata. A tanti giovani io dire sento che dà la femmina pena e tormento. Tutti fuggiamola per nostro onore, son pazzi gli uomini che fan l'amore. Ma poi, se vedono qualche ragazza, le avvicinano in fretta e frotta. Tutti l'adorano con voglia insana. Oh miserabile materia umana!

Nessun commento: