mercoledì 1 marzo 2017

LU PILLIRINU, E LU PLATANU Venerando Gangi



LU PILLIRINU, E LU PLATANU

'N tempu d'està, d'un Platanu
all'umbra un pillirinu
sidia ppri ripusarisi,
stancu di lu caminu.
Guarda la pianta sterili,
la gran fugghami, e autizza,
tistija, e stu rimproviru
all'urtimu cci 'ndrizza:
O sbriugnatu arburu,
ca pampini sì tuttu,
ca 'mpanni tanta aria,
e mancu viju un fruttu!
Lu platanu a lu sentiri
stu zoticu parrari,
risposta giusta subitu
all'omu sappi dari:
E' veru ca infruttiferu
ju sugnu; mi sia chista
ti vogghiu ju cuncediri,
curpa di pianta trista;
frattantu 'ntra stu caudu
tu all'umbra mia sì misu
frattantu ti beneficu,
rinfriscu, e 'mparadisu.
Difetti rinfacciaricci
fauri a cui nni fa,
è granni 'ngratitudini
è mostruosità

Venerando Gangi

IL PELLEGRINO ED IL PLATANO 
D'estate sotto un platano, all'ombra, un pellegrino sedeva a riposare stanco del suo cammino. Guarda la pianta sterile, di gran fogliame e altezza, scuote la testa e dice con la maggiore asprezza: "Oh svergognato albero, che fronda sei per tutto, che copri tanto cielo e non produci frutto!" Il platano all'udire quel rustico parlare, risposta giusta subito all'uomo seppe dare: "E' vero che di frutti la fronda mia è sprovvista, ammetto la mia colpa di essere pianta trista. Ma tu all'ombra mia ti stai con lieto viso, pertanto refrigerio ti dò il paradiso!" Difatti rilevare a chi favor cifa è grande ingratitudine ed è mostruosità.

Nessun commento: