martedì 21 ottobre 2014

GIUDIZIU di Maria Agrippina Amantia

U GIUDIZIO
Quann'era picciridda, manu manuzza,
me nanna mi purtava a sentiri la missa.
Prima si ricitava lu rusariu,
una priava e l'atra rispunniva.
Ju, nica, nica, taliava e sintia,
lu modu stranu c'avianu ddi fimmini,
tutti vistuti a luttu, di fari litania.
Ogni vota ca la porta di la criesa si rapia,
tutti l'autri tra na risposta e n'Ave Maria,
facivanu cummenti, su chidda ca trasia.
Allura sempri ccu du farsu surrisu,
si ripitia dda storia all'infinitu.
Una a vuci auta dicia Ave maria,
l'autri, jiu sparru a tia, tu sparri a mia.
Certu jiu di picciridda,ci pinsava,
a lu Signuri, sta farsa priera,
ma diri tu, quannu c'arrivava?
Chissa pi mia nun è giusta manera.
Se vò priari fallu, ma di sula,
nun giudicari tieni giusta misura,
aiuta li poviri e li criatura.
Ca lu giudizio, pi li piccaturi,
chiddu finali è di nostru Signuri.
Jiu pensu ca la gente si rispetta,
ppi comu versu tia si cumporta.
Di la so vita, nun ni vogghiu sapiri,
mi basta già lu me patiri.
Se si 'n amicu m'abbrazzi e ma capiri,
ma cu si tu, ca mi vò giudicari?
maria agrippina amantia

Nessun commento: